Privind retrospectiv, catre anii in care am fost student al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Nicolae Titulescu, imi vine in minte vechea zicala “Omul sfinteste locul”. Aceasta intrucat, desi in primii ani de studentie locatia in care se desfasurau cursurile si seminariile nu era dintre cele mai spectaculoase (intre timp lucrurile s-au schimbat in bine), profesorii o faceau sa straluceasca. Pentru ca am avut profesori straluciti. Oameni remarcabili care mi-au trezit interesul pentru stiintele juridice, la cursurile carora mergeam cu drag de fiecare data. Si cum sa nu mergi cu drag la cursul de procedura civila al profesorului Viorel Mihai Ciobanu? Cum sa nu-ti placa prelegerile profesorului Corneliu Birsan? Ori cele ale profesorului Ion Neagu? Fara a avea pretentia unei enumerari exhaustive imi amintesc cu placere si recunostinta de excelenti dascali precum profesorii Emil Molcut, Stanciu D. Carpenaru, Nicolae Popa, Dan Drosu Saguna, Constantin Mitrache.  Am avut ocazia sa invat de la cei mai buni intr-o institutie de invatamant  serioasa.

CV: click aici

In legatura cu Nicolae Titulescu vreau sa spun ca au fost cei mai frumosi ani pe care i-am petrecut in invatamant. Profesorii, colegii, dar si studentii din alti ani au fost o mare familie. Am avut onoarea sa invat drept de la mari profesori dar si personalitati ale dreptului. Cu o parte din ei m-am intalnit ulterior si s-au bucurat sa ma vada avocat dar si lector al I.N.P.P.A. Cand am inceput sa predau in cadrul I.N.P.P.A. m-am simtit ca acasa pentru ca institutul inchiriase mai multe sali in cadrul Universitatii Titulescu. Pasind din nou in salile unde cu cativa ani in urma invatasem, am simtit ca, indiferent ce voi face in viitor, nu ma pot desprinde de aceasta institutie, careia ii datorez o mare parte din succesul meu profesional si nu numai.

CV: click aici

          Georgiana Urzica este numele meu si sunt o  absolventa a Universitatii Nicolae Titulescu, care manifesta in prezent un comportament puternic modelat de cei patru ani petrecuti in cadrul acestei institutii de invatamant. Nu am urmat o cariera in diplomatie, desi am terminat specializarea Relatii Internationale si Studii Europene din cadrul Facultatii de Stiinte Sociale si Administrative (prima promotie, 2008), insa am invatat de la domnul ambasador Aurel Preda Matasaru ce inseamna a fi diplomat in interactiunile pe care le ai si cat de important este sa stii sa negociezi propriile interese, interesele organizatiei din care faci parte sau ale statului pe care il reprezinti.
             Am intalnit oameni si cadre didactice de exceptie, de la care am invatat multe principii care imi ghideaza astazi activitatea. Daca la momentul respectiv nu intelegeam prea bine de ce domnul Marian Stefanescu venea la fiecare curs cu servieta plina de carti pentru a ne introduce in atmosfera studiilor europene, ulterior am apreciat enorm implicarea si interesul manifestate in domeniu in permanenta si am inteles ca atunci cand faci un lucru cu pasiune rezultatele nu pot fi decat unele pozitive, iar tu nu poti fi decat apreciat si respectat. Incerca sa ne starneasca interesul pentru cultura, sa ne dezvolte in directia cautarii de informatii si reusea cu cei mai multi dintre noi.
Exigenta pe care am intalnit-o la domnul Ungureanu Radu Sebastian ma obliga sa gandesc, sa trec prin filtrul personal fapte si intamplari istorice, sa inteleg motivatii si decizii, intr-un cuvant sa-mi dezvolt spiritul analitic.
             Desi am amintit doar trei nume care si-au pus amprenta asupra dezvoltarii mele, profesionalismul si disciplina a caracterizat intreg mediul de lucru din cadrul facultatii. Poate daca nu as fi fost nevoita sa si lucrez in timpul facultatii as fi urmat una din traiectoriile la care puteam avea acces prin prisma studiilor.   
             Ma bucur insa de toate cunostintele dobandite in cadrul acelor ani si de faptul ca ceea ce sunt astazi este rezultatul eforturilor conjugate ale unor oameni de exceptie.                                                    
In prezent, dupa arderea mai multor etape si trecerea prin mai multe functii, fac parte din echipa de middle management a unei companii private romanesti. Am terminat un master in Managementul Resurselor Umane si intentionez sa continui seria de cursuri de sprecializare in management si leadership pe care am inceput-o.
Port respect si recunostinta Universitatii si cadrelor didactice pe care le-am avut, iar voua va doresc sa extrageti cat mai multe din experienta anilor de facultate. Bagajul cu care plecati de aici va va insoti toata viata. Depinde de voi daca acesta va fi unul mic sau unul mare. Si nu uitati sa puneti pasiune in ceea ce faceti, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Stagiatura, dulce stagiatura!

Stimati colegi, dedic aceste randuri celor care s-au hotarat sa devina avocati. Ma numesc Faure Patricia-Ioana si am absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Nicolea Titulescu in luna iunie 2009 iar din luna decembrie 2011 sunt avocat definitiv.  Vreau sa va “vorbesc” in cele ce urmeaza despre minunatiile profesiei de avocat.

In primul rand va anunt de pe acum ca nu va va fi usor, veti munci mult, veti simti teama, oboseala specifica (dupa o zi  de umblat pe la arhive, registraturi, autoritati,  instante,  o sa intelegeti ce vreau sa zic) frigul, caldura, foamea, setea.

E absolut minunat, nu credeti? Serios, aceasta profesia este minunata, pentru ca indiferent cat de greu este, dedicatia fata de profesie, fata de clienti, fata de voi insiva va face ca in fiecare zi sa va treziti cu o energie aparte. Eu cel putin asa am simtit.

Sper ca toti sa constatati la un moment dat, cat de pasionati sunteti de cea ce faceti. Consider ca fara pasiune si interes va fi de doua ori mai greu sa evoluati, sa va desavarsiti.

Poate mai marii mei colegi vor considera acest discurs unul idealist, dar pana la pragmatism  consider ca e mai bine sa stai la cozi, sa umbli prin ger, ninsoare, ploaie, sa-ti astepti randul la instanta, sa pui primele concluzii, cu incredere  si muuult optimism.

Va doresc o stagiatura plina, adevarata! De la umblat pe la arhive, registraturi pana la primul termen de judecata. Trebuie sa cunoasteti cat mai multe aspecte legate de profesie ca dupa stagiatura sa faceti cea mai buna  alegere.

Sa nu cumva sa neglijati studiul! Atat la intrarea in profesie cat si la definitivare, nu o sa scapati de Boroi, de Neagu si altii. Asa ca, la treaba! Sunt tot mai grele si exigente examenele acestea. De fapt,  toata viata o sa o petreceti studiind.

La prima pledoarie in fata instantei mi-a tremurat vocea si am simtit o teama aparte. Asta e, dar la a 2, a 3 …a 5-a deja te simti altfel. Inveti lucruri noi de la un termen de judecata la altul. Ideea e ca as incuraja pe fiecare sa faca cat mai multa instanta posibil, sa intrati in cusca cu lei si sa scapati cu viata iar apoi, mai tarziu, sa iesiti invingatori!  Sa fiti in fiecare zi sau cat mai des, cea mai buna versiune a voastra.

Ce pot sa spun pe scurt despre primii doi ani in avocatura ? E un sentiment extraordinar sa constati intr-o zi cat de mult ai evoluat. Ajungi sa faci conexiuni, sa legi cunostintele intre ele, sa devii mai spontan in replici, sa gestionezi dosare, situatii  si clienti, sa ai opinii fundamentate, sa pui intrebarile corecte si relevante si sa ai si un raspuns la majoritatea dintre ele. Bineinteles ca mai sunt atat de multe lucruri de invatat, dar depinde de voi cum va construiti baza de lansare.

Incurajez o relatie buna cu maestrul! O stagiatura reusita tine si de alegerea maestrului. Fara suparare ! Eu am avut norocul unor maestrii care mi-au vrut tot binele si in acest sens, m-au trimis peste tot, m-au „aruncat“ in dosare, in jungla.

De asemenea incurajez o relatie buna cu colegii de breasla.  Imi place cuvantul confraternitate. Serios acum, daca vrei sa fi respectat trebuie ca si tu sa respecti. Sa nu mai zic ca relatia cu judecatorul trebuie sa fie dominata de respect si nu de teama!

Atat de multe lucruri sunt de spus dar desigur nicio experienta nu seamana cu cealalta.
 
Un lucru e sigur: vai de voi! Stagiatura, dulce stagiatura.