Om politic si eminent diplomat român.
 
    Dupa studii stralucite la Paris, a fost profesor de drept civil la universitatile din Iasi si din Bucuresti. 
    A fost membru al Academiei Române, doctor honoris causa al Universitatilor din Atena si Bratislava, presedinte al Academiei diplomatice internationale. A fost ministru de finante (1917- si 1920-1921), delegat la Conferinta de pace de la Paris (1920), ministru plenipotentiar la Londra (1922-1927), ministru de externe (1927-1928 si 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga natiunilor (al carei presedinte a fost ales in 1930 si in 1931, singurul care a detinut aceasta functie de doua ori), remarcandu-se printr-un stralucit talent oratoric, servit de o documentatie vasta si o riguroasa argumentatie. 
    Gandirea si actiunile lui Titulescu au fost remarcabile prin luciditatea si realismul lor. El a militat pentru suveranitatea si egalitatea tuturor statelor in relatiile internationale, pentru securitatea colectiva si prevenirea agresiunii. In articolul "Suveranitatea statelor", publicat in Dictionnaire diplomatique, vol. II, subliniind ca o colaborare internationala nu este posibila decat intre state egale in drepturi, Titulescu a combatut conceptia suprastatului. Considerand depasita vechea diplomatie de cancelarie, el a fost protagonist al "diplomatiei in miscare", pusa in serviciul asigurarii pacii, pe care, intr-o conferinta de mare rasunet intitulata "Dinamica pacii", o definea ca fenomen al miscarii. "Dinamica pacii" insemna in conceptia lui Titulescu realizarea unui progres continuu in viata internationala, pe etape, de la national, prin regional, la universal. 
    Titulescu si-a bazat intreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. Dupa instaurarea fascismului in Germania, dandu-si seama de pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru România (ca si pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate in directia intaririi colaborarii internationale, in interesul pacii si securitatii europene, pe linia aceasta, Titulescu a semnat la Londra, in 1933, in numele guvernului României, conventia de definire a agresorului si a depus eforturi remarcabile pentru incheierea in 1933 a Micii Intelegeri si pentru incheierea in 1934 a Intelegerii Balcanice, pacte regionale in care vedea o pavaza impotriva agresiunii. 
    Nemultumite de politica externa preconizata de Titulescu, cercurile politice cele mai reactionare, profasciste, din tara si guvernele Germaniei si Italiei au facut presiuni pentru inlaturarea lui. In august 1936, Carol al II-lea l-a inlaturat din guvern; Titulescu a plecat in Elvetia, apoi in Franta, la Cannes, unde a si murit. In emigratie a continuat sa actioneze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de mentinere a pacii; a conferentiat la Academia diplomatica din Paris, in Camera Comunelor, la universitatile din Oxford si Cambridge etc. si a fost ales presedinte de o­noare al Comitetului român al Reuniunii Universale pentru Pace.


Resurse pe internet:

    http://www.acad.ro/com2002/pag_com02_0314.htm
    http://www.cpcug.org/user/stefan/titulescu.html 
    http://www.amb-roumanie.fr/arhiva/2002-03-13_titulescu.html 
    http://www.craiova.ro/body-nt.htm

    Ani de lumina - Istoria Liceului "Nicolae Balcescu", autor : Nicolae Andrei, Editura Scrisul Romanesc, 1976

inapoi
sus